Intoleranța față de lactoză
 |
| sursa foto: todoparabeve.blogspot.com |
Toți știm că cea mai bună hrană pentru bebeluș este laptele de mamă. Acesta
conține o mulțime de elemente diferite (cam vreo 400, după ultimele cercetări)
care sunt esențiale pentru dezvoltarea copilului. Printre aceste elemente se
regăsesc lipide, proteine, vitamine și minerale, fermenți, anticorpi și multe altele. Laptele matern este
imposibil de reprodus sau de imitat, deoarece acesta este o substanță vie,
numită și sânge alb.
Lactoza
Unul din cele mai importante componente ale laptelui matern este zahărul laptelui matern sau lactaza. Acesta conferă un gust plăcut
laptelui matern și asigură 40% din nevoile energetice ale copilului. Lactoza
care nu este scindată în intestin, migrează mai departe și stimulează crearea
bacteriilor precum Lactobacillus bifidus. Aceste bacterii asigură aciditatea
mediului intestinal, astfel protejându-l de bacteriile patogene, ciuperci și
paraziți. Cu cât mai multă fermentație are loc, cu atât mai multe gaze apar.
Formarea gazelor la copiii alăptați este o normă.
Potențialele probleme cu lactoza
Dacă activitatea fermentului lactaza este scăzută sau în general lipsește (această stare este denumită insuficiența de lactază), lactoza devine
mâncare pentru bacteriile care se înmulțesc în intestinul subțire, cât și în
acel gros, formând un mediu favorabil bacteriilor și micro-organismelor. Drept
urmare, apare diluarea scaunelor, formarea gazelor și a durerilor de burtă.
Apariția unui scaun foarte acid poate afecta mai departe pereții
intestinului. Insuficiența de activitate a lactazei poate conduce și la o
adăugare proastă în greutate a bebelușului.
Simptome
Insuficiența de lactază poate fi suspectată în cazul următoarelor simptome:
1. Scaun lichid (deseori aproape spumos și acid) care poate fi des
- 8 -10 ori în 24 de ore sau să fie foarte rar, sau doar cu stimulare (mai mult este caracteristic
pentru copiii hrăniți artificial și care au insuficiență de lactază).
2. Copil agitat în timpul sau după hrănire.
3. Balonare
4. În cazurile mai grave de insuficiența de lactază, copilul ia prost în
greutate sau chiar pierde din ea.
5. Regurgitările abundente.
Copilul are, de regulă, un apetit bun, începe să sugă cu poftă, dar după
câteva minute plânge, lasă pieptul, ridică picioarele la burtă. Scaunul este
frecvent, galben, acid și spumos. Dacă prelevăm un eșantion din scaun într-un
recipient de sticlă, putem observa o stratificare a acestuia, o parte fiind mai
densă iar alta lichidă. Trebuie de menționat că atunci când se folosesc scutece
de unică folosință, partea lichidă este absorbită de scutec, deci această
divizare a scaunului poate să nu fie observată.
Analize pentru depistarea insuficienței de lactază
Există câteva tipuri de analize pentru a depista insuficiența de lactază,
din păcate nici una dintre acestea nu este analiza ideală, care ar putea duce
la un diagnostic sigur și care să nu fie traumatizantă pentru copil.
1. Cel mai sigur mod de a confirma insuficiența de lactază este biopsia
intestinului subțire. Aceasta constă în prelevarea eșantioanelor de celule
superficiale ale intestinului subțire pentru a determina nivelul de activitate
a lactazei. Este o metodă foarte rar folosită, din motive evidente, deoarece
implică anestezie generală, introducerea unor instrumente în intestinul
copilului, etc.
2. Curba lactozei. Pe stomacul gol se administrează o doză de
lactoză și se face analiza sângelui de mai multe ori pe durata unei ore. La
modul ideal, aceeași analiză se face și cu o doză de glucoză, iar apoi curbele
se compară. Totuși, aplicarea acestei metode de analiză este destul de greu
realizabilă la sugari, din cauza că aceștia trebuie să fie înfometați mai
întâi, apoi analiza sângelui repetată este dezagreabilă, iar administrarea
lactozei produce simptome dureroase pentru bebeluși. Medicii occidentali pun sub
semnul întrebării eficacitatea și veridicitatea acestei analize, pentru că se
întâlnesc, deseori, rezultate false.
3. Testul la hidrogen. Se măsoară cantitatea de hidrogen din aerul
expirat la pacientul căruia i s-a administrat o doză de lactoză. Dezavantajele
acestui test sunt: simptomele neplăcute de la administrarea lactozei,
necesitatea folosirii unor aparate scumpe, la copiii mai mici de 3 luni nu sunt
clar stabilite normele de hidrogen care ar trebui să fie în aerul expirat.
4.Cea mai populară metodă este cea a analizei scaunului la glucide.
Din păcate este și cea mai inexactă analiză. În primul rând, nu sunt stabilite
normele de glucide care ar trebuie să indice la o insuficiență de lactază. Totuși
analiza nu răspunde la întrebarea care anume glucide au fost depistate,
lactoză, glucoză, galactoză etc. Această analiză trebui folosită în combinație
cu altele pentru a putea pune un diagnostic corect.
5. Coprograma. De regulă se face în combinație cu alte teste.
Aciditatea normală a scaunului are un ph=5,5 și mai sus, în cazul insuficienței
de lactază, aciditatea este mai mare iar ph-ul este mai mic. De asemenea, cu cât
mai mulți acizi grași sunt depistați, cu atât crește probabilitatea unei
insuficiențe de lactază.
Tratament
Este important de reținut că de fiecare dată se tratează copilul, și nu
analiza. Dacă pediatrul sau dvs. ați depistat unele simptome de insuficiență, de
lactază, aceasta nu înseamnă că bebelușul este bolnav. Diagnosticul se pune
doar atunci când starea generală a copilului și toate analizele indică
probleme. Starea clinică a copilului nu presupune doar un scaun spumos și
dureri de burtică, majoritatea sugarilor se confruntă cu astfel de simptome
fără a fi însă bolnavi. În cazul insuficienței de lactază, este important de
menționat că întâlnim toate simptomele odată precum: scaun lichid și acid,
dureri și zgomote în burtică, adăugarea proastă în greutate.
De asemenea, poate fi confirmat diagnosticul dacă, odată cu începerea
tratamentului cu lactază prescris de medic, se observă imediat o îmbunătățire a
stării copilului.
Așadar care sunt metodele de
tratament și ameliorare a insuficienței de lactază?
1. Organizarea corectă a alăptării. La majoritatea femeilor, compoziția laptelui, la începutul suptului și la
sfârșitul acestuia, este diferită. Cantitatea de lactoză nu depinde de regimul
alimentar al mamei și nici de etapa alăptării, grăsimea laptelui însă, variază.
La început curge laptele mai apos. Acest lapte se acumulează în sân între două
alăptări, atunci când sânul nu este stimulat. Apoi, pe măsură ce copilul suge,
începe să curgă laptele mai gras. Între două alăptări, porțiunile de lapte mai
gras, care se pot lipi de canalele de lapte, revin în lapte doar atunci când laptele
este activ supt și țâșnește din canale. Laptele gras ajunge din stomac în
intestin mai greu decât cel apos, de aceea lactoza are timp să fie prelucrată.
Laptele apos, se mișcă mai repede și
poate ajunge în intestinul gros înainte ca lactoza să fie scindată
corespunzător. Acolo, aceasta fermentează și provoacă gaze și scaun acid.
Înțelegând diferențele dintre tipurile de lapte, putem preveni apariția
insuficienței de lactază provocată de organizarea necorespunzătoare a
alăptării. Ideal ar fi să fiți ajutată de un consultant în alăptare, pașii de acțiune
arată astfel:
a) Pomparea laptelui după alăptare nu este binevenită. Mama va
congela acest lapte, iar copilul va primi un lapte mai puțin gras și cu un
conținut ridicat de lactoză.
b) Schimbarea sânului din care este alăptat copilul se face numai atunci
când acesta a golit primul sân. În caz contrar, acesta va primi iarăși o
doză mare de lapte din față cu multă lactoză.
c) Mai bine hrăniți din același sân, dar mai des, deoarece în
pauzele mari între alăptări se acumulează mai mult lapte din față.
d) Atașarea corectă la sân este esențială. Dacă copilul nu va fi
poziționat corect, laptele va fi mai greu de supt, iar pe acel gras nu va reuși
să-l primească. Atașarea incorectă poate fi suspectată dacă aveți fisuri sau dureri când alăptați. Mulți consideră că
durerea este normă în alăptare, dar nu este corect.
e) Alăptările de noapte sunt foarte importante, deoarece anume
noapte se produce mai mult lapte din spate.
f) Este de dorit să lăsați copilul singur să se detașeze de sân atunci
când este sătul, îndeosebi în primele luni de viață.
2. Excludeți alergenii din regimul alimentar. De cele mai multe ori, este vorba de proteina din laptele de vacă. Dacă mama consumă mult lapte
integral de vacă, atunci o parte din proteinele acestuia pot ajunge și în
laptele matern, ceea ce poate cauza discomfort sugarului. Pentru început, mama
trebuie să excludă laptele de vacă, dar și celelalte produse lactate, după o perioadă, poate începe să introducă treptat, din nou, cașcavaluri sau iaurturi. Nu este necesar un regim strict, doar că
consumarea cu atenție a produselor lactate poate avea efecte pozitive asupra
stării copilului.
3. Pomparea laptelui înainte de alăptare. Dacă excluderea
alergenilor și schimbarea mai rară a sânului nu ajută la ameliorarea stării
copilului, se poate de încercat stoarcerea ÎNAINTE de alăptare a unei mici porții de
lapte din față, bogat în glucide. Această metodă se aplică cu prudență, pentru a
nu provoca hiperlactația. Ideal ar fi să fiți îndrumată de un consultant în
alăptare.
Dacă sfaturile de mai sus nu avut rezultate, este necesară consultația
medicului. Anume medicul va stabili dacă comportamentul și simptomele sunt
tipice sugarilor sau dacă într-adevăr există o problemă. Fermentul lactaza se
prescrie pe cursuri, deseori se încearcă excluderea lui după 3-4 luni, când se
încheie maturizarea fermentului lactaza. Importantă este stabilirea dozei
exacte, una prea mică nu va calma simptomele, iar alta prea mare va cauza
constipații. Doza, de asemenea, este stabilită de medic.
Sursa: gvinfo.ru
Redactor: Cristina Voicu