Riscurile și traumele înțărcării bruște
 |
| foto: pinterest.com |
Încetarea alăptării, un subiect la care găsim foarte puțină informație profesionistă și primit atât de multe sfaturi „binevoitoare” pline de practici dăunătoare. De multe ori mamele din neștiință recurg la metode de înțărcare ce sunt traumatizante pentru copil, dar și pentru propriul corp. Printe ele se numără: înțărcarea cu pastile, legatul sânilor, ungerea sânilor cu preparate neplăcute la gust (verde de brilian, usturoi) și despărțirea copilului de mamă pentru câteva zile.
Consultanții în alăptare recomandă o înțărcare treptată, lentă care să-i permită copilului să se adapteze și să treacă ușor peste această nouă etapă din viața lui. Acesta este unul dintre motivele din care încetarea alăptării nu este recomandată să o faceți până la vârtsa de 1,5 - 2 ani. Până la această vârtsă copilul nu înțelege atât de bine explicațiile mamei, însă începând cu 1,5 ani copilului îi poate fi explicat ce se întâmplă, cu el puteți negocia și îl puteți învăța să aștepte.
Încetarea treptată a alăptării mai are beneficii și pentru corpul dvs. La fel ca copilul, acesta reușește să se obișnuiască cu scăderea treptată a producției de lapte fără să fie supus stresului, totodată dacă înțărcați treptat, sânii voștri vor reveni la formele apropiate de cele de dinainte de sarcină, astfel oferiți răgaz pielii să se retragă treptat și să păstreze o formă frumoasă a sânului. Mai multe despre încetarea alăptării pe etape, citiți AICI.
Astăzi însă vorbim despre riscurile înțărcărilor traumatizante care s-au înrădăcinat, din păcate, atât de profund în practica femeilor de la noi. Încetarea alăptării este la fel domeniul comptenței consultanților în alăptare și de asemenea trebuie întreprins cu multă grijă ca și începutul alăptării, nu neglijați acest aspect. Dacă aveți nevoie de informație și un plan individual al înțărcării, apelați la un consultant în alăptare.
Consultanta în alăptare, Alina Șmurun, ne descrie care sunt riscurile unei încetări bruște a alăptării:
Înțărcarea cu pastile. Pastilele de acest gen sunt destinate întreruperii alăptării imediat de după naștere. Acest lucru este indicat fie atunci când mama nu poate alăpta din anumite motive medicale, fie atunci când copilul nu a supraviețuit. Efectul acestor pastile este scăderea nivelului hormonului prolactină - responsabil de producerea laptelui. După vârsta de un an al copilului, nivelul prolactinei în organismul mamei care alăptează este foarte aproape de cel de până la sarcină, de aceea administrarea unor asemenea preparate nu-și are rostul. Nu uitați că aceste sunt medicamente și anume unele hormonale și au o mulțime de reacții adverse (vedeți prospectul medical). Nici nu vă așteptați că datorită lor laptele va dispărea peste noapte. Luați în calcul și faptul că femeile care au înțărcat în asemenea mod sunt mai predispuse riscului să dezvolte probleme de alăptare la următorul copil. Această metodă este o imixtiune grosolană în sistemul hormonal al organismului.
Legatul sânilor. Este o metodă foarte traumatizantă fizic pentru mamă. În urma acesteia mama poate dezvolta mastite și lactostaze. Legatul sânilor oricum vă obligă să stoarceți sânii și la fel ca și în cazul pastilelor, laptele nu dispare în 1-2 zile.
Ungerea sânilor cu verde de briliant (sau altele preparate neplăcute la gust). O metodă traumatizantă pentru copil. Sânul e o parte importantă din viața copilului, mai ales dacă mama îi spune că „țiți are buba”, copilul suferă, pentru că sânul care îi este foarte scump, e traumatizant și are dureri. Uneori copilul poate crede că el e vinovat de „buba lui țiți” și astfel se auto-învinovățește și suferă. În unele cazuri copiii se sperie chiar de aspectul sânului verde. Sunt situații când mama văzând reacția copilului, decide să îi ofere totuși sânul, iar acesta deși și-l dorește, nu mai acceptă (fie pentru că îi e frică, fie pentru că crede că îi va face durere mamei). Sunt însă și cazuri când bebe nu reacționează nicicum la sânul verde și continuă să ceară lapte și să accepte sânul.
Despărțirea de mamă pentru câteva zile. O metodă destul de răspândită la noi este atunci când mama duce copilul la bunica (de cele mai multe ori). Este o metodă traumatizantă pentru copil din motiv că acesta e nevoit să facă față unui stres foarte mare. Acesta trebuie să se adapteze deodată mai multor stuații noi și necunoscute: lipsa mamei, lipsa sânului, aflarea într-o casă nouă cu oameni noi (mai ales dacă acestuia nu îi este foarte cunoscută casa bunicilor și dacă nu e foarte atașat de bunei).
Când vine vorba de înțărcare o mamă are nevoie de multă răbdare și calm. Nu vă așteptați că veți reuși într-o zi - două, nu forțați copilul, fiți insistente, dar păstrați-vă calmul. Este foarte important să înțărcați copilul atunci când simțiți că și acesta e pregătit, va fi capabil să înțeleagă explicațiile dvs. și poate chiar a parcurs deja voluntar câteva din etapele încetării alăptării. Informați-vă înainte de a începe acest proces, în joc e sănătatea emoțională și psihologică a copilului dvs.
Anastasia Popescu