„Decalogul unei mame” din inima Adrianei Boroș
Adriana Boroș este
ce-a de-a șasea mamă din proiectul „Decalogul unei mame”, lansat de Mămica
Alăptează. Adriana este psihologă, educator parental și fondatoare a Clubului Părinților Conștienți și UpGrade în
Educație. De șapte ani însă Adriana a cunoscut cel mai important rol din viața
unei femei – cel de mamă. De când Carol a intrat în viața ei, Adriana vede
lumea cu alți ochi. Alături de Carol, învățând zi de zi, a creat, din dragostea și
instinctul de mamă și din cunoștințele de psihologie, un decalog cât se poate
de frumos.
„Decalogul unei mame” din inima Adrianei Boroș
Porunca I - Niciodată dragostea NU este prea multă.
Porunca II - Încearcă să nu minimalizezi durerea copilului.
Porunca III - Copilul te-a ales pentru a-l ajuta să
treacă prin această lume.
Porunca IV - Iubește copilul din fața ta, nu pe cel
ce ți l-ai imaginat.
Porunca V - Fiecare copil are ritmul lui.
Porunca VI - Joacă-te cu copilul.
Porunca VII - Ai grijă de tine. Tu ești cea mai valoroasă persoană pentru tine.
Porunca VIII - Citește, analizează, internalizează și fă ce este
potrivit pentru tine.
Porunca IX - Fii autentică.
Porunca X - Vorbește-i.
Porunca I - Niciodată dragostea NU este prea multă
Nu îți fie teamă că îl vei alinta, că îl ții
prea mult în brațe, că îl îmbrățișezi prea mult, că îl pupi prea mult sau îl
porți prea mult. Copilul are nevoie de apropierea ta fizică pentru a se simți
în siguranță și pentru a cunoaște lumea oamenilor. Relația cu tine este prima
relație de dragoste pe care o experimentează copilul. Arată-i cât de frumoasă
este dragostea și cât de bine este să te țină în brațe cea mai iubită ființă.
Iubește-l. Este cel mai mare dar pe care îl poți oferi.
Porunca II - Încearcă să nu minimalizezi durerea copilului.
Lumea oamenilor este copleșitoare câteodată. E
greu când cineva îți întoarce spatele atunci când ești copleșit de emoții. Atunci când are nevoie de tine, să îl ajuți.
Emoțiile sunt atât de mari în așa oameni mici :) și plânsul este cel mai la
îndemână limbaj de comunicare pe care îl au. Pentru că ei încă nu cunosc lumea
asta imensă. Nu înțeleg ca tine și încă nu știu dacă lătratul unui câine este
pericol sau pot să se simtă în siguranță. Încă nu știu cum să își dea jucăria
fără să sufere sau să reacționeze automat, nu știu cum să gestioneze relațiile
sociale la care îi expunem, de multe ori, fără să îi pregătim. Emoțiile sunt
bune. Emoțiile ne ajută să ne protejăm și sunt forma de comunicare subtilă
între oameni. Bucură-te de ceea ce simți, bucură-te de ceea ce exprimă copilul. Încearcă să nu minimalizezi durerea
copilului. Pentru el atunci, în acel moment, este extrem de importantă. Oglindește-l,
pentru că așa se va simți bine cu el însuși.
Porunca III - Copilul te-a ales pentru a-l ajuta să treacă prin această lume
În pedagogia waldorf există povestea nașterii. La sfârșit, când îngerul
trimite sufletul pe pământ, la cei pe care i-a ales ca să își împlinească
drumul, îi spune că acolo, pe pământ, copilul nu îl va putea vedea, dar va avea
întotdeauna un înger lângă el. Și îi va spune: MAMA. Fii îngerul lui păzitor,
vegheză asupra lui, ajută-l atunci când are nevoie, dar permite-i să își
trăiască propia viață. Pentru că are drumul lui. Permite-i să experimenteze, să
simtă, să vrea. Să aibă visurile proprii și să se bucure de talentele cu care a
venit în această lume. Pentru că fiecare copil vine înzestrat.
Porunca IV - Iubește copilul din
fața ta, nu pe cel ce ți l-ai imaginat
Copilul tău este unic. Onorează-l,
cinstește-l și bucură-te de ceea ce este. Nu dori să îl transformi, nu îl
compara cu ceilalți. Unicitatea copilului este sfântă. Pentru că atunci când
începem să vedem cu adevărat copilul din fața noastră, el înflorește.
Porunca V - Fiecare copil are ritmul lui
Observă-l, ai
răbdare să îi citești mesajele. Clădește împreună cu el viziunea asupra vieții.
Copilul se naște cu tot ce are nevoie pentru a fi în această lume. Și știe cel
mai bine de ce are nevoie. Astfel îl ajutăm să își înțeleagă corpul, nevoile și
stările. Structura este foarte importantă în viața unui copil, dar ea trebuie
să fie adaptată copilului și mesajelor pe care le transmite.
Porunca VI - Joacă-te cu copilul
Vasele, aspiratorul, mâncarea sau jucăriile
împrăștiate mai pot aștepta puțin. Pentru că el va ține minte emoțiile acelor
momente în care s-a hârjonit cu tine, a studiat o frunză, a aflat o poveste, a
înfruntat o frică sau a cunoscut un prieten. Bucurați-vă de voi și de timpul
vostru. Câteodata 5 minute de joacă ne oferă câteva ore de armonie și de
cooperare.
Porunca VII - Ai grijă de tine. Tu ești cea mai valoroasă persoană pentru tine
Ai grijă de tine și nu te împovăra. Tu ești cea mai valoroasă persoană pentru tine. Pentru că atunci când știi cum să îți satisfaci
nevoile tale profunde, ceilalți din jurul tău pot să fie ei înșiși și nu vor
purta povara fericirii tale. Nu te retrage, nu lasă să treacă zile fără să faci
ceva ce îți bucură sufletul. Chiar dacă la început asta poate să dureze 5
minute pe zi. Oferă-ți măcăr o îmbrățișare pe zi. Spune-ți un cuvânt frumos și
felicită-te pentru măcar un lucru care azi ți-a adus bucurie. Sentimentul de
vinovăție face parte din noi, dar putem să îl vindecăm încet-încet. Începe de
la mici bucurii. Pentru că viața noastră e făcută din părți minuscule care
contribuie la sentimentul de bine.
Porunca VIII - Citește, analizează, internalizează și fă ce este
potrivit pentru tine.
Trăim vremuri în care informația este atât de
accesibilă, încât nu mai reușim să analizăm crtitic. Și suntem furate de
articole care ne povestesc despre rețete în 10 pași, care mai niciodată nu
funcționează în viața de zi cu zi. Ca să funcționeze, trebuie să vină din noi.
Știu că este greu, dar fără să trecem prin proces, nu putem genera o schimbare.
Citește avid, citește cât ai timp, analizează întotdeuna critic și ascultă-ți
intuiția. Pentru că ea este cea care te ajută să înțelegi dacă ceea ce ai citit
acolo ți se potrivește, rezonează în tine și trezește curiozitatea și dorința
de a afla mai multe.
Porunca IX - Fii autentică
Perfecțiunea este supra-estimată și ne aduce
multă nefericire. Nu îți fie frică să plângi, să spui ce te doare, să îi arăți
copilului când îți este greu (asta nu înseamnă să îl tranformi în terapeutul
tău personal), să îi spui că îți pare rău și să recunoști când ai greșit. Darul
cel mai mare pe care îl poți oferi unui copil este certitudinea că greșeala se
poate repara și primul pas este să recunoști atunci când ai greșit.
Porunca X – Vorbește-i
Spune-i despre
lucrurile care îți plac, despre comportamentele pe care le observi, despre
emoțiile pe care le înțelegi. Modul în care ne exprimăm devine limbajul lui intern. De multe ori, uităm să observăm lucrurile bune pe care le face și ne concentrăm prea mult pe
ceea ce nu ne place. Și atunci cînd oferim atenția doar în așa mod, copilul se
va mulțumi cu asta și așa o va cere. Dar ai grijă să nu cazi în capcana
lăudatului fără fond. Copilul are nevoie de un feed-back concret despre ceea ce
face și ceea ce reușește. Nu te opri la „bravo” sau „ești extraordinar”. Dar
gândește-te ce îți place, de ce îți place, ce admiri, de ce admiri, de ce ești
mulțumită, spune-i ce a reușit și de ce a reușit. Hai să-i oferim informații
valoroase, care să îl ajute să crească.
