Copilul vorbește „prostii”. Cum reacționăm?
Recomandările psihologul Adriana Boroș
 |
| sursa foto: alertchild.com |
„Mulți dintre noi se confruntă cu momentele în care copiii
noștri încep să folosească cuvinte nepotrivite sau înjurături. De cele mai
multe ori nu știm cum să gestionăm asemenea situații. În primul rând o luăm personal și simțim că trebuie să trasăm
o limită clară”, spune psihologul și expertul în parenting Adriana Boroș.
Iată ce scrie Adriana Boroș despre înjurăturile folosite de copii:
 |
| Adriana Boroș foto: arhivă personală |
„Majoritatea copiilor vor spune mama ești proastă, ești rea sau
vor înjura la un moment dat. Este foarte important ca în aceste momente reacția
noastră să fie conștientă. Să înțelegem că în acel moment copilul are o reacție
emoțională puternică care nu corespunde cu ceea ce simte el despre noi, ca
părinți.
Să înțelegem că aceste vorbe sunt tot o formă de descărcare
emoțională, deorece foarte rar copiii înțeleg ce spun la nivel cognitiv, dar
simt energia acestor cuvinte (sunt din aceeași categorie ca loviturile sau
mușcăturile - doar că pe astea au învățat să le controleze).
Reacțiile noastre distorsionate vin din fricile noastre:
- frica legată de modul cum ne facem treaba ca și părinți, (sau nu sunt un părinte îndeajuns de bun);
- frica legată de cum ne vor judeca ceilalți dacă ne vor auzi copiii că vorbesc așa;
- frici din copilărie când am fost judecați la rândul nostru pentru aceste
vorbe și de obicei am fost pedepsiți pentru ele (și le asociem cu emoții extrem
de negative despre propria persoană);
- frica legată de pierderea autorității. Chestia asta cu autoritatea este ceva
la care ținem foarte mult. De ce? Simplu? Pentru că, uitându-ne realist la
lucruri, este unica relație în care putem să ne exercităm această nevoie de
control și de importanță. Este ocazia noastră să ne scoatem pârlealal pentru
copilărie și pentru toate acele experiențe când am fost mai mici și mai
neînsemnați decât restul.
Cu toții avem experinețe mai vechi, în care au fost înjurați, umiliți cu astfel de
cuvinte. Și de fiecare dată rana se deschide. În funcție de vârsta copilului putem alege anumite stretegii
de gestionare a acestor situații. Dar, indiferent de ce strategie alegem,
trebuie să fim conștienți, în primul rând de cauză. De ce a ajuns copilul să
spună asta. Și după ce identific să mă gândesc serios la mesajul pe care vreau
să îl transmit prin intervenția mea.
 |
| pinterest.com |
De ce ajunge copilul sa foloseasca astfel de cuvinte?
Sunt
destule motive, cele mai frecvente fiind:
- sentiment de frustrare. Aceasta vine din neputința de a
exprima ceea ce simte, din senzația că nu are destul control asupra vieții
sale, se simte nedreptățit, etc.
- emoții puternice pe care nu le poate controla. Și ele se pot
exprima prin plâns, prin cuvinte agresive
- nevoia de putere. De obicei le folosesc atunci când observă
că acestea au un efect concret asupra noastră. Și sigurele metode de a
experimenta această putere sunt sfidarea, agresivitatea.
- modelează ceea ce au văzut în jurul lor. Evident că o sursă
directă a acestor cuvinte este familia (și cea extinsă), dar să nu uităm că
aceștia merg pe stradă, se uită la desene unde cuvintele prost, tâmpit, idiot
sunt la mare căutare, aud alții copii pe care le folosesc. Nu este neaparat să
le audă de la părinți
Reacția noastră poate fi cea care le hrănește copiilor dorința de explorare a cuvintelor interzise. Atunci când creăm un tabu în jurul lor, ele devin mai atractive.
Dacă reacția noastră este savuroasă sau dacă observă că prin aceste cuvinte ne
pot atrage atenția, atunci le vor folosi de fiecare dată când vor simți că vor
să ne atragă atenția. Pentru că știm că pentru copii orice formă de atenție
este mai bună decât niciuna.
 |
| Adriana Boroș |
Dorința de a explora aceste părți din interacțiunea socială.
Pentru că sunt atractive ca energie, ca reacții pe care le stârnesc și ca mod
de eliberare emoțională. Ceea ce am ales eu să fac ca părinte, a fost ca de fiecare dată când au apărut în vocabularul fiului meu, nu am oferit reacții care ar putea determina mai mult interes în jurul
cuvintelor respective. Am discutat despre ele și de fiecare dată am pus
accentul pe efectul pe care aceste vorbe îl au asupra celorlalți. Am evitat să
spun ca „e urât”, că „nu e frumos”, și alte banalități. În schimb am povestit despre
faptul că e dureros pentru celălalt, despre faptul că și lui îi este dureros
atunci când cineva vorbește așa cu el.
I-am spus fiului meu că atunci când folosim
astfel de cuvinte înseamnă că avem emoții puternice și nu știm cum să le
comunicăm. Am dorit să pun accentul pe modul în care aceste cuvinte ne
influențează pe noi și relațiile pe care le avem. Asta nu însemană că ele au dispărut. Dar copilul a înțeles
impactul lor, iar faptul că acasă a avut ocazii să le exploreze într-un mediu
sigur, ele nu au devenit tabu și nu a apărut necesitatea să le folosească în
exterior. Dacă vi se pare că e greu să gestionezi cuvinte ca prostule, să
vedeți cînd vine școala și apar cuvinte mai colorate.
Copilul meu m-a întrebat total
nevinovat dacă ar putea să îl folosească din cînd în când unul dintre cuvintele necenzurate. I-am spus că nu sunt
confortabilă cu astfel de cuvinte. Și aș prefera să nu îl folosească. La care
el îmi răspunde: „Dar, mami, este așa de atractiv!”. Așa este, sunt atractive de multe ori și de multe ori își
ating scopul. De asta nu putem să îi ferim. Pentru că socializarea îi învață
multe aspecte ale vieții. Dar este important ca noi, ca părinți, să nu judecăm.
Dar să oferim sprijin și acceptare. Pentru că modul în care acționăm poate să
amplifice utilizarea acestor cuvinte sau ele vor fi explorate într-un mediu
sigur și nu vor abuza de ele”.
Adriana Boroș
psiholog
expert în parenting
fondatoare la
„Clubul Părinților Conștienți”
Text preluat de pe Clubul Părinților Conștienți
