(Editorial) Vreau să înțarc odată! Nu mai pot!
„Vreau să înțarc odată! Nu mai pot!” cel puțin o dată fiecare mamă a spus sau a gândit asta. Nopțile nedormite, alăptările frecvente, timp liber foarte puțin sau chiar absent, 24 din 24 alături de copil, plictiseală și oboseală, dorința de-a mai face și altceva decât ordine, mâncare și îngrijirea copilului... toate își spun cuvântul la un moment dat. Și „țap ispășitor” sau vinovată de toate devine (pe nedrept) de multe ori alăptarea.
Ai un copil de 1 an jumătate, să zicem, care este alăptat la cerere, de zeci de ori pe zi și tot de atâtea ori (uneori) noaptea. Așa copilul își alină durerile, setea, foamea, dorul de mama (deși ești mereu lângă el), plictiseala. Niciodată nu a așteptat atunci când a cerut sânul, l-a primit imediat ori de câte ori și-a dorit. Copilul tău adoarme cu sânul și se trezește cu el, tot așa readoarme noaptea și în timpul somnului de zi, altfel nu știe cum. De altfel alăptatul este o metodă bună de-a calma copilul când e supărat, când s-a lovit, când e supra-obosit sau agitat și în multe alte situații.
Imaginează-ți că într-o singură clipă dispare această sursă minunată care face față la atâtea necesități a copilului și în același timp ale tale. Ce se întâmplă? Ce faci când cere sân pentru că îi e somn, că e trist, îi e dor de tine, îi e foame, îl doare ceva, se plictisește, îi iese un dinte și-l doare..? Ce face el din moment ce tu nu-i mai oferi sânul? Isterie. Garantat. Noaptea plâns și nedormit, ziua cam tot așa. Pentru că copilul nu știe cum altfel decât așa. El are nevoie de timp ca să învețe cum.
Asta nu înseamnă că trebuie să alăptați la nesfârșit, dar asta înseamnă că trebuie să aveți un răspuns la toate întrebările și situațiile de mai sus. Încetarea treptată a alăptării presupune timp și răgaz în care înveți copilul și înveți tu ca mamă să găsești alternative, alte metode de adormit, readormit, iubit, alinat și așa mai departe. Pentru că și mama are nevoie de timp ca să învețe aceste lucruri pentru că acea „baghetă magică” ce le rezolvă pe toate dispare într-o bună zi și cu cât asta se întâmplă mai lent, cu atât mai pregătiți sunt mama și copilul să facă față.
Și ce e de făcut cu ceea ce simte mama? Ești obosită, iritată, nu mai ții minte când a făcut ceva pentru tine, când ai dormit ultima dată 6 sau 4 ore legate între ele. Poate chiar deja alăptările au început să devină iritante și pare că dispariția lor ar rezolva toate problemele și greutățile. Totuși încetarea alăptării nu înseamnă neapărat că fiul sau fiica ta va începe să doarmă toată noaptea, mai ales dacă copilul are mai puțin de doi ani. Asta nu înseamnă că din acel moment copilul va deveni independent și nu va mai avea nevoie să fie schimbat, hrănit, scăldat, distrat, plimbat, culcat (iar de multe ori alăptarea e cea mia rapidă metodă de adormit) și așa mai departe. Dar asta înseamnă că nu vei mai putea folosi alăptarea în toate aceste scopuri, așa că gândește-te ce vei folosi în schimb.
Ce e de făcut? De cerut ajutor. Soțului, mamei, soacrei, prietenei, unei bone, oricui este posibil. În timp ce copilul petrece timp cu altcineva este foarte de folos pentru o mamă să doarmă, să asculte muzică, să citească, să facă o baie caldă, să se vadă cu o prietenă, să stea împreună cu soțul, pur și simplu să se tăvălească în pat și să nu fie strigată de nimeni. Asta va ajuta foarte mult și va readuce calmul și răbdarea necesară pentru a scoate alăptările rând pe rând, așa încât să se simtă confortabil și mama și copilul.
Apoi mama și copilul vor învăța să facă față lucrurilor fără alăptări, iar treptat necesitatea acestora va deveni foarte mică, la fel ca și frecvența lor. Atunci este momentul când se trece cel mai blând peste renunțarea la ultima alăptare. De altfel deși nu prea se vorbește despre asta, încetarea alăptării (chiar și cea treptată) este un eveniment care implică și bucurie, dar și tristețe, mai ales pentru mamă. O mamă se simte de cele mai multe ori tristă, lipsită de ceva important, sau chiar se poate simți neimportantă deja ( deși evident nu este asa), realizează că puiul ei a crescut și acum s-a încheiat o perioadă atât de importantă și frumoasă, deși pe alocuri deloc ușoară.
Dați-vă timp să învățați cum altfel decât cu ajutorul alăptării. Este recomandat să începeți să scoateți din alăptări nu mai devreme decât la 1 an jumătate pentru că atunci copiii încep să devină mai dispuși spre negocieri și pot învăța mai ușor să aștepte, pot fi distrași cu lucruri care îi interesează. Recomandarea mea este să scoateți din alăptări până vă simțiți confortabil. Din moment ce apare iar iritarea din cauza alăptărilor, scoateți iar, până vă simțiți bine și tot așa până la ultima alăptare. S-ar putea să decidă chiar copilul că nu-și mai dorește să fie alăptat și atunci nici o să știți când va fi ultima dată. Așa am pățit eu :)
Nu uitați, mama e la fel de importantă ca și copilul. Ascultați-vă propriul corp și răspundeți la propriile necesități pentru că cel mai mare lucru pe care îl puteți face pentru propriul copil este să-i oferiți o mamă împlinită și liniștită și atunci la fel se va simți și el.
Răbdare și timp să aveți pentru o încetare treptată a alăptării.
Anastasia Popescu
pre-consultant în alăptare
„Mămica Alăptează”
